Saptamana viitoare pe vremea asta o sa numar orele pana la intalnirea cu mister Coverdale nu ca acuma n-as face’o da mi-e ca-s cam multe si asteptarea va fi cam grea. Sincer mi-e un pic groaza, mi-e groaza sa nu ma dezamagesca sau sa nu reusesc eu sa intru in atmosfera, Whitesnake nu e genu de trupa pe care “o astept sa ma impresioneaza” cum a fost de ex. Scorpions, despre care sincer in afara de hiturile super mega celebre nu stiam mare lucru, Whitesnake ascult de multa vreme, e aproape la acelasi nivel cu Pink Floyd sau Iris in topu preferintelor, iar vinovatu pt. faptu ca-i ascult e Cristi Minculescu, ce misto era cand canta Fool for your loving sau Here I go again prin puburi.
Deci pentru o vreme gata cu folku, cu esarfe in dar, cu ploaia aia nebuna, cu popa nan etc. tre sa ma intorc la origni, la rock so Good to be bad(back) da de joia din Autograf nu cred ca ma pot lasa si nu stiu da asa bine suna vineri la oradea Baniciu, Ioji & Mani 
!
He, he, chiar suna tare bine … mai, tata, mai…