N-am crezut ca o zi de luni fara cooperativa poate fi mai urata decat una cu, e daca ai de a face cu sistemul sanitar mioritic. Pe scurt povestea a fost urmatoarea, ceva probleme de natura ORL, o programare la o clinica privata, in 10 minute am rezolvat problema acolo si am iesit cu o reteta in mana dar si cu mentiunea sa fac bine sa ma prezint luni la Clinica ORL de stat pt. ca clinica privata evident n-are aparatura necesara. N-aveam de gand sa merg pe acolo dar cum lucrurile n-au fost tocmai roz, azi dimineata m-am prezentat la spital. In stilu-mi caracteristic evident ca m-am pierdut prin spital si am ajuns la un etaj cu saloane, lasand la o parte faza ca totul arata dezolant de ponosit/invechit, mirosea ingrozitor a urina si …, cum dracu’ sa te vindeci in asa conditii. In fine pana la urma am gasit o asistenta care nu avea fata de kilarita si am intrebat-o unde-i ce caut eu, am ajuns intr-un hol cu faianta picata, tevi ruginate, etc. plus o gramada de oameni in fata unei usi, evident erau vreo 10 scaune maxim restu in picioare. N-aveai evident pe nimeni pe cine sa intrebi ceva, totusi am avut bafta la un moment dat a iesit doctorita cu pricina si m-a bagat in fata, m-am simtit aiurea fata de restul oamenilor care asteptau acolo (multi in halate de spital) dar asta e avantaju sa platesti niste bani la o clinica privata 
beneficiezi de “pile” in sistemul sanitar de stat . I love this country but I can’t stand the scene … si asta a fost doar inceptul zilei ce a urmat tin pt. mine :d
Oricum asa zi mai rar dar l-am avut alaturi pe cd pe un domn care canta extraordinarrr asa am trecut cu bine si peste acest prag psihologic romanesc, deci doamnelor si domnilor acest Nicu Alifantis al muzicii romanesti. Inregistrarea e de la Festivalul Folk de la Arad, observati cum se rupe coarda la final, e o poveste draguta in jurul acestei intamplari dar nu acum :
Bun venit in “eterna si fascinanta Romanie”. Sau cum ziceau cei de la Neurotica acum cativa ani, “this is the country of nobody”.